Bøger i The Blue Collection serien

Acesta este al doilea volum de poezii scrise de dna Mara Popescu-Vasilca, autoare canadiana de origine romana.

În noul s¿u roman, "Unu Plus Sase", Mara Popescu Vasilca ne äeaz¿ în fä¿ doü tipologii de personaje, dintru început, din doü familii care se deosebesc prin situäia social¿, mod de viä¿, concep¿ii ¿i idealuri. Familia lui ¿tefan, un absolvent de liceu care înc¿ nu a cunoscut viäa în profunzimile ei, ¿i Sanda, o fat¿ crescut¿ cu toate binefacerile unei familii care i-a oferit totul pân¿ la vârsta de 20 de ani. ¿i care-¿i tr¿ie¿te viäa dup¿ propriile principii, f¿r¿ prea multe probleme de con¿tiin¿¿. Întâlnindu-se întâmpl¿tor, fata preia ini¿iativa ¿i-l invit¿ acas¿, ¿ocându-l pe b¿iatul timid aflat în perioada form¿rii identit¿¿ii ¿i cu bun¿ cre¿tere, care e confruntat pentru prima oar¿ cu o situäie de asemenea natur¿. Viäa, îndeob¿te, este alc¿tuit¿ din dureri ¿i bucurii. Mai întâi, îi pune la încercare pe ¿tefan ¿i söia lui, Angela, printr-un diagnostic pus gre¿it ¿i încurcarea dosarelor medicale, ceea ce-i con¿tientizeaz¿ pe cei doi ¿i-i face s¿-¿i schimbe viäa radical. Ajun¿i în fäa Casei Domnului, ei împ¿rt¿¿esc preotului durerea lor iar acesta le recomand¿ schimbarea vie¿ii, post, cump¿tare ¿i mult¿ rug¿ciune. Ciudat cum, oamenii îl descoper¿ pe Dumnezeu, mai cu seam¿ în ceasuri de cump¿n¿, tân¿rul cuplu, dezorientat de verdictul doctorului cu privire la starea de s¿n¿tate a Angelei, se treze¿te în fäa unei biserici, intr¿ încrez¿tori ¿i are loc un moment fascinant când ¿tefan aude toaca b¿tând de vecernie. Atunci a sim¿it c¿ Dumnezeu le r¿spunde, c¿ fiecare b¿taie în lemnul toacei, e un cui b¿tut în carnea lui Isus Cristos. ¿i are loc aici o reveläie, care le va schimba cursul destinului. ¿i toate temerile celor doi se risipesc, sc¿ldate în lacrimile izvorâte instantaneu. Dup¿ un timp în care cei doi, schimbäi ¿i transfiguräi de prezen¿a lui Dumnezeu în viäa lor, atunci când se duc din nou la medic, descoper¿ c¿ totul a fost o mare încercare la care i-a supus Dumnezeu, pentru a-L descoperi ¿i con¿tientiza prezen¿a Lui în viäa lor. Vestea c¿ Angela nu este bolnav¿ ¿i nu a fost vreodat¿, vine o dat¿ cu alt¿ veste ¿i mai grozav¿: în curând vor avea un copil, prilej de mari emöii ¿i fericire pentru cei doi îndr¿gosti¿i. ¿i tocmai când urma s¿ se bucure de noua lor demnitate de p¿rin¿i, intervine între ei un duh r¿u ¿i se îndep¿rteaz¿ unul de cel¿lalt, f¿r¿ s¿ ¿tie anume de ce. Doar din închipuire. Practic, e vorba de noua form¿ de dorin¿¿ de libertate, pe care o simte Angela, fä¿ de söul ei.

Colec¿ia romanelor scriitoarei Mara Popescu-Vasilca ne ofer¿ ¿i de data aceasta o mostr¿ de epic realizat exemplar. Început¿ la persoana a I-a singular, cartea suscit¿ înc¿ de la primele pagini interes pentru lectur¿ despre mântuirea prin dragoste. La grani¿a dintre viä¿ ¿i moarte, personajul principal, un b¿rbat trecut prin multe, cutreier¿ acea parte a oräului care îi provoac¿ cel mai mult team¿. E hot¿rât s¿ termine cu viäa ¿i tocmai aici, pe podul pe care t¿lpile lui p¿¿esc cu înfrigurare. O cohort¿ de n¿luci îl însöesc în plimbarea nocturn¿ ¿i-l îndeamn¿, fie s¿ se arunce de pe pod, fie s¿-¿i revin¿ ¿i s¿ se trezeasc¿ din starea aceea deplorabil¿. Tot trecutul îi p¿trunde cu zgomot în ochi ¿i-n auz ¿i parc¿ e c¿zut într-o capcan¿ din care se zbate zadarnic s¿ ias¿. Atmosfera este redat¿ cu mult talent narativ. Pân¿ ¿i fundalul muzical este în ton cu starea de confuzie ¿i nelini¿te a personajului. O fin¿ investigäie psihologic¿ asupra lui, atest¿ talentul de necontestat al autoarei:"M¿ reazem de parapet, îmi iau capul în mâini acoperindu-mi urechile, simt c¿-nebunesc la gândul c¿ o s¿ mor ¿i eu disperat ¿i singur ca el, dar vorbele îmi ajung printre degete. Ani de zile am fredonat la infinit aceast¿ blestemat¿ arie, pus¿ pe note, un urlet de fiin¿¿ omeneasc¿ de nest¿vilit, "E muoio disperato!" Pendularea aceasta între team¿ ¿i disperare, este constanta b¿rbatului, ajuns pe pod în plin¿ noapte pustie: "Aria asta, stafia, mäina, podul macabru ¿i eu..." Se zice c¿ în preajma mor¿ii, omul iube¿te viäa cu putere, äa cum poate, nu a f¿cut-o pân¿ atunci. Dar, se pare c¿ destinul a pus st¿pânire pe viäa personajului. Un joc de umbre ¿i n¿luci spore¿te starea de angoas¿. Pe deasupra ¿i un sinucigä, într-un gest de disperare, se arunc¿ de pe parapetul de c¿r¿mid¿, luându-¿i adio de la viä¿, dup¿ ce äteptase un semn de la o persoan¿ iubit¿, care s¿-l împiedice. Într-un fel, anticipeaz¿ ceea ce avea s¿ urmeze. O demonsträie pe viu despre distan¿a infim¿ dintre viä¿ ¿i moarte. Trecerea dincolo e ¿i un act de curaj ¿i unul de läitate maxim¿. Depinde care dintre ele câ¿tig¿. Victim¿ ¿i c¿l¿u în aceeäi m¿sur¿. Real ¿i supranatural se amestec¿ în viziunile b¿rbatului care, din pricina condi¿iei lui precare, din cauza foamei, frigului, emöiei, sinucigäului care-¿i curmase viäa de pe pod, imaginile devin hiperbolice:"Oricum m¿ simt urm¿rit de multe gânduri negre cu care trebuie s¿ m¿ lupt. Stafia, sigur era parte din mine. St¿tea acolo ca s¿ m¿ ajute, s¿ m¿ eliberez de trecut, prea ¿tia multe. Acest trecut care-mi d¿ o mare înc¿rc¿tur¿ negativ emöional¿". Cu toate aceste gânduri, omul dep¿¿e¿te momentul, dep¿¿e¿te criza suicidal¿ ¿i se smulge brusc din locul care îl ¿inea cu ghearele. E ca o eliberare, ca o evadare din moarte ¿i o reîntoarcere la viä¿. ¿i cu cât a fost tentäia mai mare, cu atât acum se prinde de balustrad¿ mai vârtos, ca într-o disperare ¿i o primejdie grozav¿.